Memento...

„Nu vă mai lăsaţi constrânşi de nimeni şi de nimic. Nici de vremuri, nici de oameni. Fără ură, fără regrete şi resentimente, mergeţi înainte ca şi cum timpul n-ar exista. Eliberaţi-vă de tot şi de toate, cu gândul că trebuie să trăiţi pentru şi în adevăr. Căci doar adevărul vă va face liberi. Şi, numai liberi fiind, veţi putea atinge în viaţă fericirea. În rest, prieteni, nu uitaţi că-n curtea şcolii, sub nuc, seara, se strâng tinerii pletoşi şi cântă la chitară”.

(Florian Pittiş)

pro memoria

pro memoria

Memento...

"De întors în timp aş vrea, dar nu e nici o grabă, pentru că ne vom întâlni Dincolo, după ce terminăm cu viaţa asta".

(Florian Pittiş)

Există un timp pentru toate...

Avem timp pentru toate.

Să dormim, să alergăm în dreapta şi-n stânga,

să regretăm c-am greşit şi să greşim din nou,

să-i judecăm pe alţii şi să ne absolvim pe noi înşine,

avem timp să citim şi să scriem,

să corectăm ce-am scris,

să regretăm ce-am scris,

avem timp să facem proiecte şi să nu le respectăm,

avem timp să ne facem iluzii şi să răscolim prin cenuşa lor mai târziu.

Avem timp pentru ambiţii şi boli,

să învinovăţim destinul şi amănuntele,

avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare,

avem timp să ne-alungăm întrebările,

să amânăm răspunsurile,

avem timp să sfărâmăm un vis şi să-l reinventăm,

avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem,

avem timp să primim lecţii şi să le uităm după-aceea,

avem timp să primim daruri şi să nu le-nţelegem.

Avem timp pentru toate.

Nu e timp doar pentru puţină tandreţe.

Când să facem şi asta - murim.

(Octavian Paler - Avem timp)

neliniști metafizice...

Conform ultimei declaraţii a doamnei ministru Udrea „nimeni nu e de neînlocuit. Cimitirele sunt pline de oameni de neînlocuit”. Mare om, mare caracter. Într-adevăr, aserţiunea preluată de doamna ministru este plină de conotaţii metafizice, cu un singur amendament, mi-aş permite. Rostită în contextul actual, cugetarea aceasta sună ca bocetul la nuntă şi râsul la mormânt. Situaţia actuală a României ne-o confirmă din plin. Tocmai plecarea unor oameni valoroşi dintre noi susţin cele de mai sus. Rând pe rând s-au stins oameni care, de-a lungul timpului, au reprezentat veritabile repere morale pentru societatea românească. Din păcate, nimeni nu e profet în propria ţară. Cât au trăit au fost stigmatizaţi de o falsă elită politică sau culturală ce se simţea ameninţată de caracterele puternice. Dispariţia lor fizică a fost primită cu uşurare, că de, nobleţea obligă. Petrecuţi cu surle şi tam-tam-uri pe ultimul drum de o mass-media, care, ahtiată după senzaţional depăşeşte orice limită a bunului simţ, au fost nepermis de repede daţi uitării. Rând pe rând, s-au retras discret, din această lume pentru a face loc ţoapelor de mahala şi şmenarilor deprinşi cu şmenul şi şuşaneaua. Indivizi abjecţi, care nu au nimic în comun cu morala au devenit înlocuitorii marilor dipăruţi. Am rămas câţiva, o mână de oameni, singuri şi umiliţi, care mai încearcă să reziste până când se va face dreptate şi ni se va permite să părăsim lumea asta. E din ce în ce mai greu să rezişti sub tăvălugul mârlăniei. Prostia şi nonvaloarea te împresoară ca o clisă, trăgându-te la fund. Singura întrebare care rămâne este aceasta: când va fi înlocuită doamna Udrea? Că momentan ea însăşi pare un om de neînlocuit. Promit să o regret etern cu o singură condiţie. Să se ducă în locul acela plin de oameni de neînlocuit...şi nu singură. Să şi-i ia şi pe imbecilii care guvernează. Păcat că s-a prăpădit bunătate de avion prezidenţial polonez cu cine nu merita...
Powered By Blogger

Opinii

"Opinia mea este că intelectualii au obligaţia morală să se integreze în politică. Imediat după revoluţie s-a vehiculat în presa românească, în special în revistele de cultură, ideea unei abţineri a intelectualilor de la încadrarea în partidele politice, de la colorarea lor politică, cu justificarea că intelectualul trebuie să-şi păstreze obiectivitatea pentru a sesiza anumite inadvertenţe ale lumii politice, pentru a servi ca un fel de cenzor faţă de unele manifestări care ar putea fi, bineînţeles, criticabile şi că poziţia lui ar fi justificată de această imparţialitate, de această echidistanţă faţă de partidele politice".

(Corneliu Coposu, "Controverse, Confluenţe Est, Vest", a postului de radio "Europa Liberă", München, 18 februarie 1993.)