În sfârşit, românii au protestat... La modul penibil, în stil mascaradă, demonstrând că nu pot fi serioşi nici măcar când le-a ajuns cuţitul os. Dacă, după ce ţi se taie 25% din leafă, tu încă mai ai chef de dansul pinguinului, înseamnă că dracul nu e asa de negru. În aceeaşi ordine de idei, mi-aş permite să-i întreb, pe măreţii noştri lideri sindicali, ce dracu' căuta marea vedetă de carton la miting? Ce legătură avea cu protestul? Sau era în spiritul de panem et circense? Mă aşteptam la o mare de oameni revoltaţi şi încruntaţi care să arate că nu e de glumit cu ei, că s-au săturat de sărăcie foame şi umilinţă, că sunt disperaţi, că nu mai nimic de pierdut şi de aceea nu mai e de glumă. Şi când colo ce văd?! O atmosferă de cumătrie, unde oamenii se simt bine, fac haz de necaz, dansează şi se simt bine. Păi atunci să înţeleg că aşa vor reacţiona şi la o reducere de 75%? În asemenea circumstanţe, guvernul Boc, recte, conducătorul iubit, poate sta foarte liniştit. Guvernanţii noştri pot face ce doresc cu noi. Eventual, să înceapă să-şi construiască piramide (dacă nu cumva au făcut-o deja; piramidele nu neapărat trebuie să semene cu cele din Egipt; ele pot lua forma unor vile, conturi grase sau maşini şi ţoale de lux).
Personal, aveam pretenţii mai mari de la cei care se pretind intelectualii acestei ţări. Mă aşteptam să înţeleagă că a protesta nu înseamnă a ţopăi ca maimuţa în faţa Palatului Victoria, în ritm de manea. Ruşine! Ne merităm soarta. Tovarăşe Boc-sescu nu mai aveţi de construit vreun canal sau de frezat ceva stuf prin Deltă? Mă ofer, voluntar, deţinut politic politic numai să scap de asemenea colegi de breaslă, care nu îmi fac cinste şi nu mă reprezintă.
