(de Mircea Dinescu, din volumul Poezii noi)
țară de doctori și de proști cu stemă,
azi te iubesc ca pe-o exemă,
ce-mi supurează în bocanc continuu,
hai bagă-ți pompa-n mine și fă-ți plinu'!
cei ce te-au dus pe inimă ca-n targă
pe toți i-ai condamnat ani grei de zarcă,
pe toți i-ai măcinat și le-ai spart osu'
păstrând din morți ca probă pe coposu.
oarbă-n nisip te joci și-acum cu ciurul
și unde dai de aur întorci curul
și unde dai de oase scuipi morminte,
o, țară fără ținere de minte!
ca să uităm de hainele vărgate
și-ai reșapat bisericile toate
și i-ai vopsit în miercurea cenușii
pe activiști, ca sfinți, în stânga ușii.
treizeci de ani molozul sfintei vineri
l-au dus pe tălpi buldozeriștii tineri
în sat la ei și azi, bolnavi de brâncă,
se-nchină în pronaos la cozmâncă.
